Nu am fost niciodată adeptul teoriei potrivit căreia mirii sunt simpli invitați la nunta lor. „Mami și tati fac totul, iar noi venim la ora stabilită și chefuim toată noaptea”. Contrar tuturor celor cărora le place să fie comozi, noaptea nunții voastre nu e, de fapt, a voastră. Ea aparține nuntașilor, pentru care v-ați zbătut să organizați o petrecere de pomină.
Deși toți am susținut cândva contrariul, realitatea ne-a demonstrat că, efectiv, nu te poți rupe de toți ceilalți și să te distrezi de unul singur. Dacă încă nu ați trecut prin asta, atunci aflați că singurele voastre preocupări în noaptea nunții vor fi, mai mult sau mai puțin, următoarele: „se simt bine invitații?”, „nu mai vine friptura aia?”, „la ce masă îl punem pe unchiul Marcel, care e orb și șchiop?”, „vinul ar trebui să fie mai rece”, „de ce cântă muzica așa de tare?”, „la ce oră să punem tortul ca să nu plece lumea?”, etc.
Implicați-vă activ în nunta voastră și, astfel, veți aprecia mai mult eforturile pe care le-au făcut părinții pentru voi! Descoperiți-vă abilitățile de organizatori și negociatori la acest eveniment, căci vă vor ajuta în viață!
Cei mai mulți tineri care se căsătoresc vor să impresioneze asistența prin ținută, prin dansul de debut sau printr-un moment artistic. Nu e nimic rău în asta, fiindcă dorința a trăi o seară memorabilă e firească, însă nu faceți decât ceea ce puteți! Testul nunții este greu, mai ales acum când ați decis să vă implicați direct în organizare.
Veți vedea că timpul se scurge cu repeziciune și încă mai aveți atâtea de făcut: să luați ținutele de la croitor, să preluați confirmări, să inspectați restaurantul, să căutați cele mai frumoase aranjamente florale, să stabiliți ce, cât și cum cântă formația și să faceți cumva să vă iasă dansul ăla nenorocit!
N-am fost la nici o nuntă la care mirii să fie dansatori profesioniști, dar nu-i bai, căci totul se învață. Dar dacă unul dintre voi nu le are sub nici o formă cu acest „sport”, evitați un dans complicat și o coregrafie pretențioasă, căci nu vă veți simți în largul vostru când vă călcați pe bombeu. Și dacă nu vă gândiți deloc la voi, atunci scutiți-i pe nuntași de „chinul” de a vă minți frumos că ați fost foarte drăgălași.
Probabil că în momentul în care citiți asta vă apucă furia. Cum, domnule, să nu întâmpinăm oaspeții cu șampanie, că așa se face? Motivul este foarte simplu și ține de capacitatea organismului uman de a asimila băuturi acidulate. Cei mai mulți oaspeți vin la nunta voastră flămânzi, mai ales cei sosiți de departe.
O băutură extrem de acidulată, cum e șampania, nu le va face decât furtună în stomac, îi va balona peste măsură și îi va face apatici pe parcursul întregii seri. Nu ați sesizat la nunți că mai nimeni nu bea tot paharul de șampanie pe care îl primește la intrare?
Și atunci de ce să aruncați cu banii pe fereastră, de dragul unei „tradiții” care și-a dovedit inutilitatea? Serviți șampanie la tort și toată lumea va fi încântată! Pentru debut oferiți-le o tărie, băutură pe care toți o apreciază fiindcă provoacă poftă de mâncare. Trust me, I know!
Nici un nuntaș nu va veni la ora indicată pe invitație din cel puțin două motive. Oamenii nu au niciodată suficient timp pentru a se pregăti de nuntă (spălat, coafat, călcat ținuta, curățat pantofii, dus copiii la bunici, etc.), astfel încât vor întârzia. Apoi, mai e un obicei de a nu ajunge la ora stabilită: „nu vreau să fiu primul venit”.
Ciudată teorie: nu mă duc primul ca să stau ca popândăul până vin ceilalți, mai bine mă așteaptă alții pe mine. În fapt, dacă inviți lumea la ora 20.00, sigur ea va veni la 21.00 sau chiar după această oră.
Așa că, dacă grosul invitaților a sosit deja, dați semnalul pentru servirea aperitivelor. Nu țineți flămânzi o sută și ceva de oameni pentru trei-patru întârziați!
Ok, cum am spus mai sus, cu toții vrem cât mai multe „momente artistice” la propria nuntă, pentru că astea fac deliciul invitaților și îi determină să bage mâna mai adânc în buzunar. Atenție, însă! Fragmentările repetate (trupă de dans, foc de artificii, furatul miresei, furatul mirelui, etc.) nu fac decât să plictisească asistența, care se va refugia pe terasă până trec toate aceste „artificii”.
Sub nici o formă nu opriți muzica pentru a le oferi celor prezenți un foc de artificii, mai ales dacă ringul de dans e plin și cei care îl ocupă până la refuz se distrează pe cinste!
Cei care aleg să le facă pe toate în aceeași zi (cununie civilă, cununie religioasă, petrecere) săvârșesc aceeași greșeală: programează ședința foto în timpul rămas între slujba de la biserică și cheful de la restaurant. Ok, voi aveți ceva de făcut, dar invitații voștri cum își petrec acest timp?
Ar putea să meargă la hotel să-și schimbe hainele de zi cu ținuta de seară, dar câți dintre nuntași vin cu două rânduri de haine după ei? Asta ar trebui să știți voi. Dacă mă întrebați pe mine, eu aș programa ședința foto cu o oră înainte de oficierea căsătoriei, astfel încât să nu-i țineți pe nuntași pe „tușă” în acest interval.
E un obicei păgân, care s-a împământenit la noi naiba știe când și de ce, însă e gustat de… „prietenii” mirilor. Nu contează din ce credință provine, altele sunt motivele pentru care ar trebui să renunțați la el. De multe ori, mirii îngăduie acest obicei, de dragul prietenilor, însă el duce la fragmentarea inutilă a nunții, moment în care invitații și părinții se plictisesc. Ba chiar se supără foc, cum, de altfel, mi-a și fost dat să văd la multe evenimente.
Dar altul e motivul pentru care sunt împotriva acestei practici. Nu înțeleg ce simte o femeie când, la propria nuntă, e răscumpărată pentru o sticlă de whisky și două de vin.
Dacă țineți la acest obicei, vorbiți în prealabil cu prietenii care și-ar putea dori să-l respecte pentru a-i convinge să aibă alte pretenții în schimbul miresei. „Răpitorii” ar putea, de exemplu, să-i ceară mirelui să cânte o melodie, să-i declare soției dragostea în public sau să-i provoace pe nași la o probă de îndemânare.
Chiar dacă ești fan Monowar, Liviu Guță sau Celine Dion, nu înseamnă că trebuie să-ți „asasinezi” invitații cu preferințele tale muzicale. Secretul unei nunți reușite din acest punct de vedere constă în alegerea unui playlist care să satisfacă pofta de dans a tuturor nuntașilor.
Astfel, tocmiți o trupă care să știe să interpreteze melodii din toate zonele geografice din care provin oaspeții. Dacă vă chinuie talentul muzical sau vreți să ascultați ceva de inimă albastră, doar pentru voi, faceți-o la spartul nunții, când „lumea bună” a plecat.
Dacă, totuși, nu dați doi bani pe ce am scris mai sus și alegeți să vă urmați instinctul, nu e cu bănat. Fiecare vede lucrurile în felul lui, însă, în final, oalele tot se sparg în capul cuiva. Aveți grijă, așadar, să nu fiți voi cei în cauză! A… și încă ceva. Casă de piatră!
Sursa: Dan Brumar